IDEATTIC? Da, idei de la mansarda. Articole despre oameni, locuri, idei care-ti fac casa si viata mai frumoase.
Sunt așa de entuziasmată că nici n-am răbdare să-ți scriu, așa că dacă o să vezi greșeli de culegere ai să înțelegi cauza lor. Sunt așa în vrie pentru că toată frumusețea asta a plecat de o chestiune măruntă. Stai să mă adun puțin ca să înțelegi și tu ce vreau să spun. Eu când îmi pătez vreo bluză sau fustă, mai ales dacă sunt la evenimente, scot dermatograful și fac o floricică în jurul petei. Mă distrez, că doar ce rost are să-mi mai fac griji că am fost toantă. Asta e. Ei bine, toată frumusețea asta de sat pe care ai s-o vezi are o poveste cumva similară. O femeie din satul Zalipie, Polonia, sătulă de fumul de sobă care-i tot murdărea plafonul, a pictat cu cea a găsit la îndemână prin gospodărie niște floricele, așa ca să arate frumos. Asta se întâmpla în urmă cu vreo sută de ani. Vopseaua era cumva maro și o făceau pe vremea aceea din grăsimi și pământ, adică ceva natural, care nu dura, deci an de an trebuiau să reîmprospăteze desenul. Spontan treaba asta s-a răspândit în sat.
După al Doilea Război Mondial, când au apărut sobe noi și problema cu funinginea nu mai exista, au cam dispărut și desenele, căci nu-și mai aveau rostul, dar doamna Felicja Curyłowa (1904-1974) a luat tradiția asta mai în serios și s-a apucat să-și decoreze casa atât la interior, cât și la exterior. De data asta a folosit vopselele noi în culori vibrante și și-a folosit talentul și imaginația pentru a crea ceva într-un stil propriu. Asta a și devenit meseria ei – pictor tradițional. Înainte de sărbătoarea catolică Corpus Christi, care are loc la 60 de zile după Paști și care include o procesiune, deci toată comunitatea participă la ea, tot satul a început să-și decoreze casele cu flori.
Și florile au apărut nu doar la interior, ci și pe pereții caselor, pe fântâni, pe porțile șurilor, pe podul din localitate, pe căsuțele pentru câini, pe cotețe, pe pavaje, pe grajduri, peste tot. Măi oameni buni, țărănii ăștia și-au făcut tot satul o frumusețe, uite așa de la o gospodină creativă care a avut un moment de revelație acum o sută de ani. Și chiar dacă la început numai femeile se ocupau de asta, acum există bărbați pictori care trăiesc din meseria asta. Decorează și obiecte de ceramică, pielărie, orice le cade în mână.
Este foarte frumos faptul că în memoria doamnei Felicja Curyłowa, care a revitalizat practic tradiția asta și a dus-o la nivelul actual casa ei a devenit muzeu (vezi aici Muzeum tarnow). Este superb conservată și este clar un loc de atracție. De altfel multă lume vine acum în satul Zalipie numai ca să se convingă de faptul că așa ceva chiar există pe lumea asta. Ce adevărată e vorba aia cu omul șfințește locul! Dar în cazul de față se adeverește și vorba mea: O viață avem? Colorată să fie!
Despre sursa foto. Și vrei să-ți mai spun ceva senzațional? Toate pozele astea faine pe care le vezi tu în articol au fost făcute de Ministerul de Externe al Poloniei!!! Are cont de flickr și acolo au pus toate imaginile cu locurile frumoase din țara lor. Oamenii ăștia sunt deștepți, pe bune! Să nu te mai miri dacă-ți prezint locuri și povești din Polonia 🙂
Vreau si eu un cotet in satucul asta! 🙂
Reblogged this on Viorel Mihai.
Ce frumos este cand infloreste mintea si inima femeii ! Bogatie si simplitate !
Asa e Maria! Ce frumos ai spus ❤
Felicitări Adela Parvu, pentru acest minunat material!!!
Un fel de Voronet rural
Mie mi-a venit in minte Sapanta 🙂
La Sapanta e cimitiir!La Voronet e biserica=viata.
Da, asa este, dar in ambele locuri traiesc oameni 🙂
Reblogged this on chirico.
frumos ,ca expozitie, dar noi ca specie vrem sa evoulam sa trecem la nou si modern, nu blocati in trecut…ma tot gandesc cand se va ajunge la terraformare..pace
Ce frumusete! Ar fi o solutie fericita pentru turism in satele care nu au alte resurse de dezvoltare.
Sa stii ca si eu ma gandeam la asta 🙂
pentru mine asta a fost singurul articol aparte pe care l-am gasit pe facebook pana acum; spune o poveste frumoasa, dar o realitate totusi; felicitari !!!!
e normal sa evoluam si sa ne dorim evolutia, dar nu strica sa invatam din trecut.
Ma bucur din suflet ca ti-a placut!
Ce sat minunat, felicitari locuitorilor care intretin acest obicei !
Nu am vazut ceva mai frumos….
E frumos,dar intreb ,ar urmari Ministerul de Externe al Romaniei asemenea idee? eu zic ca exista si in Romania niste lucruri frumoase…
Eu zic ca sunt o multime de locuri si lucruri frumoase la noi!
Aşteptăm să se ” deştepte” şi Ministerul Culturii al României în ceea ce priveşte casa lui Enescu de la Mihăileni!!!https://www.facebook.com/EnescuHouseMihaileni?ref=stream
Multumesc pentru link. Poate ca nu ar trebui sa mai asteptam dupa niciun minister, ci sa ne apucam sa facem noi ceva.
Marea pianistă – Raluca Stirbat (https://www.facebook.com/raluca.stirbat?hc_location=stream ) trage semnale disperate încă din ianuarie 2013. Casa lui Enescu din Mihăileni riscă să nu mai treacă iarna!!!! Raluca Ştirbăţ a iniţiat această campanie de salvare a casei Enescu, a reuşit să sensibilizeze media internaţională, muzicologi, oameni de cultură din întreaga lume, oameni oripilaţi de deznădejdea casei lui Enescu – monument de patrimoniu cultural naţional… La noi artiştii, oamenii de cultură (în mare majoritate), cei plătiţi din bani publici să conserve şi să administreze patrimoniul – TAC!!!! Rezultatul?! DECIZIA COMISIEI MONUMENTELOR ISTORICE (prin care casa părintească a lui Enescu a fost clasată ca monument de patrimoniu şi aştepta doar semnătura Ministrului Culturii) A FOST RETRASĂ DE PE SITE-UL MINISTERULUI CULTURII!!!! În timp ce casaele de patrimoniuse dărâmă, în 17 octombrie 2013, ministrul culturii, domnul Daniel-Constantin Barbu, instituie ZIUA PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL, ce va fi celebrată anual, la nivel naţional, PENTRU A MARCA IMPORTANȚA ACORDATĂ PATRIMONIULUI CULTURAL IMATERIAL ȘI ATAȘAMENTUL ȚĂRII NOASTRE FAȚĂ DE VALORILE promovate de Convenţia pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial?!!! Aburi (imateriali) de cinism materializat grobian şi subversiv în instituiri, celebrări, valorizări, promovări, salvgardări… toate cu multe -„ări”-uri sunătoare în coadă!!! Aşa se întâmplă când cuvântele ajung să se strâmbe la noi, dar mai ales la memoria fondatorilor şi făuritorilor de cultură naţională… În loc de tămâie (prea materială), cu aceşti aburi imateriali tămâiază statul român mormintele dezolate ale făuritorilor de cultură. Între timp, Patrimoniul Cultural se evaporă bachusian şi asta sub ochii şi sub nasul nostru!!! ROMÂNI, TREZIREA DIN BEŢIA CUVINTELOR!!!!
https://www.facebook.com/ajax/sharer/?s=99&appid=2309869772&p%5B0%5D=1524435084&p%5B1%5D=10202563672442749&profile_id=100000733101768&share_source_type=unknown
La alţii se poate, la noi … nu!!!:( http://www.digi24.ro/Stiri/Digi24/Cultura/Stiri/Digicult+Casa+memoriala+George+Enescu+Mihaileni+Botosani
Mare adevar ,daca ne apucam de treaba in ‘ 90 …..
Nici în 2013 nu e târziu! Intraţi pe Save Enescu’s House in Mihăileni https://www.facebook.com/EnescuHouseMihaileni?ref=stream şi să demonstrăm Ministerului Culturii că ne pasă! Orice ajutor în media este util şi binevenit!
Se poate si pe la noi:http://www.flickr.com/photos/96491037@N07/10932529245/
Multumesc pentru link ietete 🙂
Cu placere! 🙂
Reblogged this on lt.mala and commented:
„Într-un sat sau în pădure, în câmpie sau la munte, oriunde sălăşluieşte omul realizat spiritual, acel loc este paradisiac.”
(Buddha)
Reblogged this on innerspacejournal.
Absolut extraordinar!
Sunt bucuroasă că ți-am descoperit colțișorul de paradis!
Mulțumesc!
Draga Gina, multumesc! Am facut coltisorul acesta pentru noi toti. Ar fi trist sa fiu singura in paradis, nu-i asa? 🙂
Pingback: Comisarul Berbeceanu, cel mai iubit roman « Capitalism pe pâine
Ce colţ de lume frumos e acesta din satul Zalipie, Polonia!
Avem şi noi destule locuri care se găsesc taman ca-n vorba Mioriţei „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai”, însă lumea nu le cunoaşte căci românii nu-şi cunosc ţara iar cei ce ar trebui să se considere norocoşi că au parte de ele le iau de-a gata şi nu le apreciază.
Exemple? Muzeul Satului, Voroneţ, Cimitirul vesel din Săpânţa, casele memoriale (ce se dărâmă), cetăţi ce se năruie, mocăniţe ce sunt date la fier vechi în loc să dea savoare turismului, Oina, locuri, obiceiuri şi tradiţii ce nu sunt dezvăluite ochilor lumii de oameni patrioţi şi competenţi, frumuseţi fizice şi/sau morale ce sunt trecute în umbră.
Contraexemple? Sunt cu duiumul însă cel mai vădit ar fi Sarmizegetusa Regia, situată în satul Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara, unde în loc de asistarea la scene de luptă între daci şi romani şi posibilitatea achiziţionării unor suveniruri care să aducă aminte de daci (steagul dacic cu cap de lup, săbiile sau hagerele curbe ale dacilor, scuturi, cuşme frigiene similare celor purtate de daci, haine similare celor dacice ş.a.m.d.), turiştii sunt întâmpinaţi cu săbii ninja de plastic.
Soluţii? Detronarea tuturor politrucilor ce se ţin cu dinţii şi ghearele de postul pentru care au dat dovadă că ar fi incompetenţi şi investirea unor persoane patriote şi implicate şi regândirea turismului şi a promovării lui prin eliminarea kitch-urilor şi promovarea valorilor materiale şi morale.
Pingback: (foto) Un sat din Polonia a înflorit! | #diez
Iti trebuie si o anumita stare de spirit, sa iti pictezi satul asa! Oare pe la noi prin sate, de ce nu se mai aud cantecele oamenilor ? De ce nu mai canta nimeni?
Reblogged this on Morom3t3.
Mi-ai adus aminte de casa bunicului mei, care avea toti peretii desenati cu flori colorate. Era pictor auto-didact si lucra cu matrite facute de el. Acum imi pare extrem de rau ca nu am niciun fel de poza cu vechea casa, mi-au ramas doar amintirile serilor in care adormeam numarand petalele florilor, asteptand sa se duca toata lumea la culcare.