Doamne, ce sat frumos! Toate casele pictate cu flori!

Sunt așa de entuziasmată că nici n-am răbdare să-ți scriu, așa că dacă o să vezi greșeli de culegere ai să înțelegi cauza lor. Sunt așa în vrie pentru că toată frumusețea asta a plecat de o chestiune măruntă. Stai să mă adun puțin ca să înțelegi și tu ce vreau să spun. Eu când îmi pătez vreo bluză sau fustă, mai ales dacă sunt la evenimente, scot dermatograful și fac o floricică în jurul petei. Mă distrez, că doar ce rost are să-mi mai fac griji că am fost toantă. Asta e. Ei bine, toată frumusețea asta de sat pe care ai s-o vezi are o poveste cumva similară. O femeie din satul Zalipie, Polonia, sătulă de fumul de sobă care-i tot murdărea plafonul, a pictat cu cea a găsit la îndemână prin gospodărie niște floricele, așa ca să arate frumos. Asta se întâmpla în urmă cu vreo sută de ani. Vopseaua era cumva maro și o făceau pe vremea aceea din grăsimi și pământ, adică ceva natural, care nu dura, deci an de an trebuiau să reîmprospăteze desenul. Spontan treaba asta s-a răspândit în sat.

După al Doilea Război Mondial, când au apărut sobe noi și problema cu funinginea nu mai exista, au cam dispărut și desenele, căci nu-și mai aveau rostul, dar doamna Felicja Curyłowa (1904-1974) a luat tradiția asta mai în serios și s-a apucat să-și decoreze casa atât la interior, cât și la exterior. De data asta a folosit vopselele noi în culori vibrante și și-a folosit talentul și imaginația pentru a crea ceva într-un stil propriu. Asta a și devenit meseria ei – pictor tradițional. Înainte de sărbătoarea catolică Corpus Christi, care are loc la 60 de zile după Paști și care include o procesiune, deci toată comunitatea participă la ea, tot satul a început să-și decoreze casele cu flori.

Și florile au apărut nu doar la interior, ci și pe pereții caselor, pe fântâni, pe porțile șurilor, pe podul din localitate, pe căsuțele pentru câini, pe cotețe, pe pavaje, pe grajduri, peste tot. Măi oameni buni, țărănii ăștia și-au făcut tot satul o frumusețe, uite așa de la o gospodină creativă care a avut un moment de revelație acum o sută de ani. Și chiar dacă la început numai femeile se ocupau de asta, acum există bărbați pictori care trăiesc din meseria asta. Decorează și obiecte de ceramică, pielărie, orice le cade în mână.

Este foarte frumos faptul că în memoria doamnei Felicja Curyłowa, care a revitalizat practic tradiția asta și a dus-o la nivelul actual casa ei a devenit muzeu (vezi aici Muzeum tarnow). Este superb conservată și este clar un loc de atracție. De altfel multă lume vine acum în satul Zalipie numai ca să se convingă de faptul că așa ceva chiar există pe lumea asta. Ce adevărată e vorba aia cu omul șfințește locul! Dar în cazul de față se adeverește și vorba mea: O viață avem? Colorată să fie! 

Despre sursa foto. Și vrei să-ți mai spun ceva senzațional? Toate pozele astea faine pe care le vezi tu în articol au fost făcute de Ministerul de Externe al Poloniei!!! Are cont de flickr și acolo au pus toate imaginile cu locurile frumoase din țara lor. Oamenii ăștia sunt deștepți, pe bune! Să nu te mai miri dacă-ți prezint locuri și povești din Polonia 🙂